022 240-044 067 289-933
RO RU EN

/INTERVIU/ Marin Alla: „Un vis realizat este cel de a vedea copiii de etnie romă prezenți în școală”

După ce și-a făcut studiile la Facultatea de Drept din cadrul Universității de Stat din Moldova, și-a găsit vocația în a proteja drepturile comunității rome și face acest lucru de mai mult de 17 ani, spunând că chiar dacă visa la alte lucruri, dacă s-ar întoarce în trecut ar alege aceeași cale. În prezent, Marin Alla este secretarul general al coaliției ”Vocea Romilor”, ce a fost creată în 2016 și în prezent întrunește 33 de organizații care sunt în toată țara, inclusiv Găgăuzia și regiunea transnistreană. Scopul coaliției este de a facilita comunicarea dintre instituțiile de stat și comunitatea romilor și se ocupă de incluziunea persoanelor de etnie romă în societate.

– Sunt o mulțime de stereotirpuri legate de reprezentanții etniei rome și de instituționalizarea copiilor din aceste familii, ce v-a motivat pe Dvs. să faceți studii și să obține succese remarcabile?

Eu am avut posibilitatea să fiu crescut de părinții care au înțeles că educația este importantă și mi-au spus că doar prin educație poți să crești. Cel mai mult a contribuit bunelul meu, care a făcut carte în România și a fost unul dintre cei mai buni cavaleriști, ce instruia oamenii din regimente care este comportamentul potrivit pentru conducerea cailor. A suportat calvarul celui de-al II-lea Război Mondial și a văzut consecințele Holocaustului. Când eram în clasa I-a mi-a spus: ”Dacă o să înveți, o să îți poți ajuta părinții” și am memorat aceste cuvinte foarte bine.

– Într-un interviu ați menționat că atunci când un rom demonstrează că are capacități și poate învăța, uneori devine ”o maimuță” pe care o arată ca exemplu tuturor. La ce vârstă ați sesizat că în societate sunteți tratat diferit pentru faptul că sunteți de altă etnie?

Fiecare persoană care este diferită, din punct de vedere etnic, sau al capacităților fizice, sau nu are tipul clasic al feței, simte diferența din primele zile la școală sau grădiniță. În clasa I, când am fost adus de mama la prima zi de școală, aveam cel mai frumos ghiozdan, în formă de dreptunghi care se deschidea, alții nu aveau așa ceva pentru că a fost adus de tata din Rusia. Deci, eram și eu deosebit și ghiozdanul era deosebit și atunci am simțit că sunt priviri diferite, iar când toată lumea își îndreaptă privirea te simți uneori ”maimuță”.

– Ați făcut studiile la Facultatea de Drept din cadrul Universității de Stat din Moldova, când ați înțeles că doriți să deveniți jurist?

Odată ce faci Facultatea de Drept, automat te gândești cum poți să devii cel care aperi sistemul de valori din țară, totuși, niciodată nu m-am gândit că o să protejez comunitatea de romi sau că o să fiu cel care o să promoveze drepturile lor. Inițial, erau alte visuri, ca ale oricărui om care ajunge la Facultatea de Drept: să devin judecător, procuror sau avocat, dar odată ce am observat în 2001-2002 acele mari disensiuni etnice dintre romi și societate am decis să intru în sistemul de promovare a valorilor romilor, iar atunci când promovezi valorile pozitive, societatea devine frustrată și se întreabă: ”De ce devin activi?” și stereotipurile care au fost, devin și mai vizibile și după confruntările date am decis să apăr aceste valori. Dacă aș porni de la capăt, aș face aceeași alegere, dar cu accesul și informația de acum aș schimba mai multe lucruri.

– Cum v-au susținut părinții atunci când ați decis că doriți să faceți Facultatea de Drept?

Posibil că am moștenit un pic de gene mai puternice de la bunelul și inclusiv buneii au fost cei care au insistat mult pe încredere. Consider că copilul trebuie să îl ajuți doar când solicită și atunci trebuie să intervii prompt și să nu îl lași dacă este mai slăbuț psihologic să se descurce singur. În mediul în care eram atunci, părinții erau cei care promovau stereotipurile și le interziceau copiilor să vorbească cu cei de etnie romă. Când eram copil, am fost deseori numit cu cuvinte urâte și mi se spuneau fraze urâte. Vorbeam cu părinții despre diferite situații și mereu îmi spuneau: ”Tu ești rom și trebuie să îți demonstrezi că ești mai puternic și să mergi înainte. Dacă te oprești va fi rău pentru tine” și fraza aceasta m-a motivat și îmi sună până acum. Din păcate, situațiile de acest gen încă există în școli și nu știu când se vor schimba.

–  Autoritățile de la noi au vin cu soluții de combatere a fenomenului discriminării copiilor romi în școli și grădinițe?

Societatea noastră încă nu este pregătită și nu înțelege ce înseamnă intervenție și autoritatea publică locală intervine așa cum sunt ghidate politicile, în calitate de haită care își apără domeniul său. Aceste haite sunt cele mai strașnice pentru viitorul țării, pentru că avem haită de judecători, de procurori, de avocați și a oamenilor din organizațiile non-guvernamentale care fac rapoarte, iau bani, dar uneori schimbările nu se produc. Autoritatea publică locală, școala care are profesori pe care îi respectăm și iubim, deseori spun: ”E de al nostru, hai să îl protejăm” și acesta este cel mai mare ”stop” atunci când vrei să faci o schimbare. Deci, dacă ne vom elibera de gândirea de haită, vom putea avea succes, iar succesul este garantat atunci când este vorba despre o țară atât de mică.

– Militați pentru drepturile persoanelor de etnie romă de peste 17 ani, ce ați reușit să schimbați în acest răstimp?

Sunt concentrat permanent pe anumite vise pe care vreau să le văd realitate, primul vis împlinit a fost: instituționalizarea la nivel național a funcției de mediator comunitar în Republica Moldova, dar, din păcate, mi-a luat 15 ani, până când Guvernul a conștientizat problema aceasta. Al doilea vis realizat este visul de a vedea copiii de etnie romă prezenți în școală. Am adus pe băncile școlii mai mult de 7000 de copii, și este un vis care este realizat, dar poate fi văzut în culori diferite. De asemenea, am reușit cu suportul donatorilor internaționali și inclusiv a Guvernului să construiesc drumuri și poduri în comunități și am dezvoltat capacitatea oamenilor de etnie romă de a deveni echipe și de a înțelege ce înseamnă lucru în echipă. Însă, cea mai mare valoare pentru mine este că m-am schimbat eu personal, am înțeles ce înseamnă lucrul femeii în familie și cum e să fii tată și să educi copii. Am realizat că societatea este dură, dar societatea suntem noi.

– Dacă ați avea mai multe pârghii pentru a îmbunătăți situația actuală, care ar fi principalele lucruri care le-ați schimba în domeniul justiției?

Poporul nostru a fost permanent în tranziție, noi nu am avut niciodată stabilitate și suntem pregătiți să ajungem de la rău, la mai rău, dar nu la mai bun. Ce ține de domeniul justiției, orice lege/activitate trebuie să fie raportată la sistemul de valori uman și drepturile umane. Corupția de asemenea poate fi ușor stopată, dar există interesul de a folosi resursele financiare europene și se mimează schimbarea, de aceea, oamenii nu visează la schimbare. Factorul politic în Republica Moldova devine pipărat-amar și oamenii deja nu-și doresc dulcele, la fel ca liderii politici, iar atât timp cât mimăm și nu trecem la schimbări reale, situația nu se va schimba.

– Ce sfaturi aveți pentru tinerii care acum nu-și văd viitorul acasă?

Tinerii sunt cei care trebuie să își vadă viitorul în Republica Moldova, dar tânărul de astăzi este școlit nociv din primele clase pentru că învățătorul nu este satisfăcut de traiul, salariul din Republica Moldova și inconștient sau conștient îi transmite problemele și motivele pentru care ar trebui să plece din țară, fapt care ar trebui cumva ameliorat prin demonstrarea și laturilor pozitive. Totuși, orice tânăr visează și are dreptul la vise, la o listă întreagă de vise, iar dacă reușești să le îndeplinești, oriunde, chiar și în altă țară, sunt realizări și ale Republicii Moldova. Cei care pleacă își iubesc țara și neamul, chiar dacă o vorbesc de rău uneori, iar partea pozitivă este că ei aduc schimbarea. Dacă ar fi să vorbim despre partea negativă este că uneori tinerii nu doresc să investească răbdare și caracter în această țară.

Autoare: Veronica Melinti, reporteră stagiară